Home arrow Glaucom
Glaucom Imprimare E-mail

 

Fişă informativă

Glaucom

 

Sunteţi suspectat sau diagnosticat cu o formă de glaucom. Acest document vă oferă informaţii asupra bolii glaucomatoase, asupra procedurilor diagnostice şi terapeutice care vă vor fi propuse în continuare.

 

Termenul de "glaucom" reprezintă o umbrelă largă, ce acoperă mai mule boli diferite, cu cauze, evoluţie, tratament şi prognostic diferit, dar care au în comun unul sau amândouă dintre următoarele fenomene:

  • creşterea tensiunii oculare (presiunea lichidului din ochi)
  • suferinţa fibrelor nervului optic - fibre ce transmit informaţia vizuală de la nivelul ochiului către creier

Glaucomul poate fi: cu unghi deschis, prin închiderea unghiului, primitiv, secundar (postinflamator, facolitic, etc.).

 

Glaucomul primitiv cu unghi deschis

Este cea mai frecventă formă de glaucom şi de aceea ne vom opri asupra ei. Este o boală primitivă, cronică, progresivă, ireversibilă, incurabilă şi care, netratată, conduce invariabil la orbire.

 

Ce înseamnă o boală primitivă ?

Glaucomul  primitiv cu unghi deschis este o boală a cărei cauză nu o cunoaştem şi nu o putem determina prin nici un fel de investigaţie medicală. Este probabil vorba de o predispoziţie ereditară (de altfel cazurile de glaucom apar cu frecvenţă mai mare în familiile pacienţilor diagnosticaţi deja cu această boală) sau de un status vascular precar ce face ca nervul optic să fie mai sensibil la agresiunea mecanică dată de creşterea presiunii în ochi.

 

Ce înseamnă o boală cronică ?

Glaucomul primitiv cu unghi deschis este o boală care debutează insidios, fără manifestări care să îngrijoreze pacientul. Glaucomul nu doare şi nu conduce la scăderea vederii decât în fazele finale, când ochiul este foarte sever afectat. De asemenea, glaucomul nu conduce la modificarea dioptriei la ochelari. În glaucom, se deteriorează periferia câmpului vizual, deteriorare care se produce treptat în timp, iar pacientul nu o sesizează. Încet-încet, pacientul ajunge să vadă ca printr-un binoclu, foarte clar în zona centrală, dar această insulă centrală de vedere este înconjurată de un ocean de întuneric. Pacientul cu glaucom avansat se descurcă din ce în ce mai greu în afara mediului său în care este familiarizat, nu sesizează pericolele care vin din lateral şi este expus frecvent la accidente rutiere, întrucât, atunci când traversează strada, uitându-se înainte, nu observă maşinile care se deplasează dintr-o parte sau din cealaltă.

 

Ce înseamnă o boală progresivă, ireversibilă, incurabilă ?

Glaucomul primitiv cu unghi deschis nu poate fi vindecat definitiv prin nicio formă de tratament, nici medicamentos (picături), nici laser, nici intervenţie chirurgicală - este, deci, o boală incurabilă. Deteriorarea funcţiei vizuale este ireversibilă. Odată apărută,  nu poate fi recuperată, pentru că e cauzată de moartea fibrelor nervului optic. Aceste fibre nu se refac şi nu se înmulţesc. Glaucomul este o boală progresivă, pentru că, netratat, conduce invariabil la orbire. Tratamentele actuale nu reuşesc să oprească evoluţia bolii glaucomatoase, dar îi încetinesc foarte mult progresia, astfel încât un pacient diagnosticat precoce şi tratat corect are şanse foarte bune să îşi păstreze intactă vederea toată viaţa.

 

Cum se diagnostichează şi cum se urmăreşte glaucomul ? 

Diagnosticul de glaucom  presupune o mare responsabilitate atât în sensul confirmării unei suspiciuni de boală cât şi în sensul infirmării acesteia. Glaucomul nediagnosticat şi netratat conduce la pierderea vederii. Pe de altă parte, confimarea pripită a unei suspiciuni neîntemeiate de glaucom presupune iniţierea unui tratament cu picături pe care pacientul îl va urma toată viaţa, tratament care nu este complet lipsit de efecte adverse sau riscuri.

Diagnosticul de glaucom se bazează pe trei feluri de date:

  • date anatomice: aspectul fundului de ochi (oftalmoscopie directă/indirectă, biomicroscopia fundului de ochi)
  • date funcţionale: înregistrarea computerizată a câmpului vizual (perimetrie automată)
  • date tonometrice: înregistrarea valorilor tensiunii oculare; corectarea valorilor tensiunii în funcţie de grosimea corneei (pachimetrie ultrasonică)

Coroborarea acestor date se face în manieră dinamică, de-a lungul mai multor consultaţii. În numeroase cazuri, confirmarea sau infirmarea unei suspiciuni de glaucom se face într-un interval de săptămâni, luni sau chiar ani de observaţie periodică.

Odată confirmat diagnosticul de glaucom, în mod obligatoriu se propune un tratament şi o schemă de monitorizare a evoluţiei bolii.

Monitorizarea pacientului cu glaucom se face de către medicul specialist oftalmolog. Această monitorizare presupune controale periodice, la care se efectuează mai multe investigaţii:

  • lunar: controlul tensiunii intraoculare; se prescrie reţeta gratuită cu picăturile antiglaucomatoase (pentru pacienţii cu domiciliu în afara judeţului Dolj, se va redacta o scrisoare medicală pe baza căreia medicul de familie va prescrie reţeta gratuită)
  • la 3 luni: examinarea fundului de ochi
  • la 6-12 luni (în funcţie de particularităţile de evoluţie ale cazului): repetarea examenului computerizat de câmp vizual; discutarea schemei terapeutice

Cercetările ultimilor ani au adus date noi şi importante în înţelegerea mecanismelor bolii glaucomatoase. Creşterea tensiunii intraoculare este considerată în momentul de faţă ca fiind doar un factor de risc ce predispune la glaucom şi nu o cauză directă de producere a bolii. Există şi glaucoame care evoluează la presiuni aşa-zis normale. Majoritatea cercetătorilor cad de acord că nu se mai poate vorbi de o valoare normală a tensiunii oculare general valabilă pentru întreaga populaţie, o valoare "magică" care ne garantează oprirea din evoluţie a bolii. Valoarea normală a presiunii oculare este o constantă individuală a fiecărui om, este o valoare individual tolerată. Atingerea acestei valori este demonstrată de menţinerea relativ constantă a parametrilor funcţiei vizuale de-a lungul anilor de observaţie. De aici rezultă necesitatea unei scheme complexe de urmărire a pacientului glaucomatos, aşa cum a fost prezentată mai sus.

 

Cum se tratează glaucomul ?

În ciuda tendinţei actuale de a contesta rolul tensiunii oculare crescute ca pivot central al bolii glaucomatoase, singurul tratament cu eficacitate dovedită în glaucom este reprezentat de scăderea tensiunii oculare. Scăderea tensiunii oculare se poate realiza prin trei mijloace terapeutice:

  • medicaţie - picături antiglaucomatoase: generaţiile noi de picături antiglaucomatoase sunt extrem de eficiente şi sunt foarte utile în controlarea presiunii intraoculare; la majoritatea pacienţilor reprezintă singura formă de tratament necesară de-a lungul întregii vieţi. Eficienţa tratamentului medicamentos depinde însă de corecta sa administrare - picăturile trebuie să fie instilate la nivelul ochiului, în sacul conjunctival şi nu pe pleoape; picăturile trebuie administrare zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi, disciplina şi rigurozitatea pacientului în efectuarea tratamentului fiind esenţiale.
  • intervenţii laser - se efectuează în cursul unei internări de zi; au eficienţă intermediară, durată limitată a succesului terapeutic şi de cele mai multe ori reprezintă doar o etapă de trecere către tratamentul chirurgical.
  • intervenţii chirurgicale - operaţia de glaucom se efectuează în cursul unei internări de scurtă durată; reprezintă un act chirurgical major, întrucât presupune deschiderea globului ocular. Operaţia de glaucom nu îşi propune să amelioreze calitatea vederii pacientului, ci să prelungească viaţa nervului optic şi să salveze în felul acesta vederea pe care pacientul o are la momentul respectiv.

 

 

 

 
front4.jpg